Ce trebuie reţinut despre candidaţii angajaţi în cursa pentru palatul Elysée.

François Fillon
Republicanii
Marine Le Pen
Frontul naţional
Benoît Hamon
Partidul socialist
Jean-Luc Mélenchon
Franţa nesupusă
Emmanuel Macron
En marche !
Nicolas Dupont-Aignan
Debout la France !
Nathalie Arthaud
Lupta muncitorească
François Asselineau
Uniunea populară republicană
Philippe Poutou
Noul partid anticapitalist
Jacques Cheminade
Solidaritate şi progres
Jean Lassalle
Résistons !

Text: Romain Brunet şi Latifa Mouaoued
Dezvoltare şi concepţie grafică: Studioul grafic France Médias Monde
Foto: Joel Saget, Geoffroy Van Der Has, Eric Feferberg, AFP, Studioul grafic France Médias Monde

François Fillon

Republicanii

Vârsta: 63 de ani
Partid: Republicanii
Fost Prim Ministru al lui Nicolas Sarkozy (2007-2012) şi deputat de Paris

Onestitate. S-a poziţionat la alegerile primare ale dreptei ca un candidat ce nu are nimic să îşi reproşeze, spre deosebire de Sarkozy sau Juppé, însă între timp a fost pătat de scandalul posturilor presupuse false acordate soţiei sale Penelope şi copiilor săi Marie şi Charles.

Indisciplinat. În tinereţe nu a manifestat prea mult respect faţă de autoritate, mai ales când, cu ocazia evenimentelor din mai 68, a chiulit împreună cu câţiva colegi, înainte să fie readus la şcoală de jandarmi în timp ce cânta Internaţionala.

Creştin. „Nu voi merge niciodată prea departe pentru că sunt creştin”. Îşi utilizează credinţa ca argument de campanie pentru a pune accentul pe valorile sale de cumpătare şi umanism.

Marine Le Pen

Frontul naţional

Vârsta: 48 de ani
Partid: FN
Slogan: „Au nom du peuple” / „În numele poporului”
Parlamentar european din 2004
Candidată la alegerile prezidenţiale din 2012, clasată pe locul al treilea cu 17,90% din voturi.

Femeie. Nu ezită să joace asul feminităţii în campania sa. Voi fi, spune ea, „una din singurele femei candidate la funcţia supremă”.

Dediabolizare. De când conduce Frontul Naţional, Marine Le Pen vrea să schimbe imaginea de partid de extremă dreapta a FN şi şi-a şlefuit discursul.

Imigraţie. Această temă rămâne axa principală a discursului său. Doreşte scăderea semnificativă a imigraţiei ilegale, anularea dreptului solului (acordarea naţionalităţii în funcţie de locul naşterii), înscrierea preferinţei naţionale în Constituţie.

Laicitate. Promovează interzicerea tuturor semnelor religioase în spaţiul public şi reafirmă că fundamentalismul islamic este principala sa ţintă.

Benoît Hamon

Partidul socialist

Vârsta: 49 de ani
Partid: Partidul socialist
Slogan: „Faire battre le cœur de la France” / „Inima Franţei reîncepe să bată”
Fost ministru al Educaţiei naţionale şi deputat de Yvelines din 2014

Rebel. După ce a fost de două ori ministru, pleacă trântind uşa din cauza unui dezacord cu politica lui François Hollande şi se alătură rebelilor.

Neaşteptat. Outsider în alegerile primare ale stângii, câştigă detaşat în faţa fostului Prim Ministru Manuel Valls şi devine candidat al Partidului Socialist la alegerile prezidenţiale.

Venitul universal. Este măsura emblematică a programului său pe care a adus-o în centrul dezbaterilor de la alegerile primare.

„Micul Ben”. Aparatcic al PS, Martine Aubry îl poreclise cu afecţiune „micul Ben” înainte să-l numească purtător de cuvânt al PS în 2008. Mulţi nu se aşteptau la victoria sa la alegerile primare.

Jean-Luc Mélenchon

Franţa nesupusă

Vârsta: 65 de ani
Partid: La France insoumise / Franţa nesupusă
Slogan: „L’avenir en commun” / „Viitorul împreună”
Parlamentar european din 2009
Candidat la alegerile prezidenţiale din 2012, clasat pe locul al patrulea cu 11,1% din voturi

„Degajare”. Într-o paralelă asumată cu revoluţia din Tunisia, doreşte „degajarea” majorităţii clasei politice franceze.

„Heringul lui Bismarck”. Este titlul unui violent pamflet împotriva Germaniei Angelei Merkel pe care îl semnează în 2015.

2.0. Orator fără egal, ştie să profite la maximum şi de sfera digitală. Canalul său YouTube este o reuşită şi mitingul său în hologramă un adevărat eveniment.

Quinoa. Devenit adept al ecologiei, regimul său alimentar pe bază de quinoa devine baza unui discurs despre gestionarea raţională a agriculturii.

Emmanuel Macron

En Marche !

Vârsta: 39 de ani
Partid: En Marche!
Fost ministru al Economiei, industriei şi sferei digitale
Nu a ocupat niciodată o funcţie de ales

Pică ENS. Viaţa sa este deseori prezentată ca o serie de reuşite şi realizări, dar a cunoscut totuşi şi eşecuri. Liderul partidului En Marche! a picat concursul de intrare la Şcoala Naţională Superioară (ENS) după absolvirea prestigiosului liceu Henri IV.

Susţinător al lui Chevènement. A militat în cadrul Mouvement des citoyens (MDC) timp de aproape doi ani şi a votat pentru Jean-Pierre Chevènement la primul tur al prezidenţialelor din 2002.

Les Gracques. În 2007, face parte din grupul de patroni şi înalţi funcţionari Les Gracques care a făcut apel în timpul alegerilor prezidenţiale la o alianţă între Ségolène Royal şi François Bayrou.

Nicolas Dupont-Aignan

Debout la France !

Vârsta: 55 de ani
Partid: Debout la France !
Slogan: „Debout la France !” / „Franţa trezeşte-te!”
Deputat de Essonne
Candidat la alegerile prezidenţiale din 2012, clasat pe locul al şaptelea cu 1,15 % din voturi

Gaullist. După mulţi ani în RPR şi apoi la UMP, părăseşte partidul în 2007 în urma unui dezacord cu Nicolas Sarkozy. Îşi creează propriul partid, Debout la République, de sorginte gaullistă.

Europa. Critică de mulţi ani Europa „tehnocraţilor nealeşi”, care, după părerea lui, a furat suveranitatea Franţei.

Francul. Propune menţinerea monedei euro dar în paralel cu restabilirea unei monede naţionale. Imigraţie. Este partizanul unui control foarte strict al imigraţiei pe care o consideră „o ameninţare pentru coeziunea naţională”şi susţine cu convingere asimilarea

Nathalie Arthaud

Lupta muncitorească

Vârsta: 46 de ani
Partid: Lutte Ouvrière
Slogan: „Faire entendre le camp des travailleurs” / „Să facem auzită vocea muncitorilor”
Candidată la alegerile prezidenţiale din 2012, s-a clasat pe locul al nouălea cu 0,56% din voturi

Lucrătoare. Profesoară de economie şi de gestiune într-un liceu din Aubervilliers, Seine-Saint-Denis, pune în centrul discursului ei interesele lucrătorilor.

Revoluţie. Lupta de clasă este leitmotivul candidatei comuniste. Nu vrea să preia puterea ci să „răstoarne sistemul”, pentru că „situaţia se agravează din ce în ce mai tare. Poziţia clasei muncitoare se înrăutăţeşte, exploatarea lucrătorilor este din ce în ce mai prezentă”.

Arlette. Fostă purtătoare de cuvânt pentru Arlette Laguillier, preia ştafeta mişcării Lutte ouvrière în 2008 şi continuă lupta deschisă de prima femeie candidată la alegerile prezidenţiale din Franţa.

François Asselineau

Uniunea populară republicană

Vârsta: 59 de ani
Partid: Uniunea Populară Repubicană (UPR)
Candidat la alegerile prezidenţiale în 2012, nu reuşeşte să strângă cele 500 de semnături de susţinere necesare din partea aleşilor francezi.

Înalt funcţionar. Absolvent ENA, a ocupat funcţii în mai multe ministere. A fost directorul de cabinet al lui Charles Pasqua la Consiliul general al departamentului Hauts-de-Seine între 2001 şi 2004.

Jean Tiberi. Este cap de listă în arondismentul 19 din Paris la alegerile municipale din 2001. Ales consilier municipal, părăseşte grupul UMP în 2006 „din opoziţie faţă de linia sa europeană şi poziţionarea de aliniere faţă de Statele Unite”.

Prorus. Cu puternici convingeri antiamericane, partidul său este calificat de jurnalistul Nicolas Hénin, autor al cărţii La France russe / Franţa rusă, drept „candidat la titlul de cel mai bun laborator putinist din Franţa”.

Philippe Poutou

Noul partid anticapitalist

Vârsta: 50 de ani
Partid: Noul Partid anticapitalist
Slogan: „Nos vies, pas leurs profits” / „Viaţa noastră şi nu profitul lor”
Candidat la alegerile prezidenţiale din 2012, clasat pe locul al optulea cu 1,15% din voturi

Muncitor. Apartenenţa la clasa muncitoare este principalul său argument. În plină campanie prezidenţială, face grevă pentru a susţine locurile de muncă de la uzina Ford în care lucrează.

Anticapitalist. Programul său se concentrează pe lupta împotriva evaziunii fiscale, distribuirea echitabilă a muncii şi a bogăţiei.

Semnăturile de susţinere de la aleşi. Lansează o „alertă democratică” pe 16 ianuarie pentru că le strânge greu. Reuşeşte să le obţină in extremis chiar în ziua închiderii candidaturilor.

Kardashian. « #KimKardashian bijuterii în valoare de 9 milioane de euro în dormitor? Redistribuirea bogăţiilor este o urgenţă”. Un tweet polemic, repede şters.

Jacques Cheminade

Solidaritate şi progres

Vârsta: 75 de ani
Partid: Solidaritate şi Progres
Este la a treia candidatură la alegerile prezidenţiale. În 2012 s-a clasat pe locul a zecelea (ultimul) cu 0,25% din voturi.

LaRouche. A fost puternic influenţat cu ocazia unei şederi la New York în 1974 de Lyndon LaRouche, preşedintele US Labor Party, cunoscut pentru teoriile sale conspiraţioniste. Având în vedere legăturile dintre cei doi, intră în vizorul FBI care îl descrie într-un document ca pe un spion străin în serviciul lui LaRouche.

Imposibil de pus într-o categorie. Dificil de poziţionat pe eşichierul politic, pune accentul pe lupta împotriva „ocupaţiei financiare” reprezentată în opinia sa de Wall Street, City, FMI sau Bruxelles.

Marea. După părerea sa, viitorul omenirii este legat de mare: „Un loc unde aproape tot rămâne de explorat, unde totul poate fi regândit şi reconstruit”.

Jean Lassalle

Résistons !

Vârsta: 61 de ani
Partid: Résistons !
Deputat de Pyrénées-Atlantiques din 2002

Cioban. Originar dintr-o familie de ciobani transhumanţi dintr-un mic sat de pe valea Aspe, în departamentul Pyrénées-Atlantiques, îi place să se prezinte ca un bun păstor. Este de altfel şi titlul cărţii sale programatice, Un cioban la palatul Elysée.

Centru dreapta. Iniţial membru UDF, deveni apoi MoDem în 2007, este un apropiat al lui François Bayrou dar, contrar acestuia, votează pentru Nicolas Sarkozy în al doilea tur al alegerilor din 2012.

Original. Adept al loviturilor de teatru, intră în greva foamei timp de 39 de zile în 2006 pentru a protesta împotriva plecării din valea Aspe a unei uzine pentru care lucrau 150 de oameni şi nu ezită să cânte a capella în sala de plen pentru a se face auzit.